EMDR a apărut în 1987. Creată de Francine Shapiro în Palo Alto (Statele Unite), această abordare terapeutică este cel mai bine cunoscută ca o alternativă în tratarea tulburării de stres post-traumatic, dependențe sau în caz de deces. Se observă că, în timpul șocului traumatizant (accident, agresiune fizică sau morală), creierul își amintește tot ceea ce evenimentul include (imagini, sunete sau senzații corporale). Toate aceste informații stocate pot perturba calitatea vieții și chiar echilibrul psihologic al unei persoane, pentru că poate fi reactivat în orice moment. Pentru a opri acest lucru, EMDR își propune să identifice și să evalueze convingerile legate de traumă și de a schimba percepția evenimentului. Alternând mișcările bilaterale (stânga, dreapta) oculare sau prin stimulare auditivă, care au ca efect sincronizarea activității celor două emisfere cerebrale și a zonelor senzoriale și cognitive, EMDR va ajuta să se reconecteze emoțiile primare ale traumatismului, cu înțelepciunea gândirii și a limbajului. De asemenea, va ajuta la deblocarea informației traumatizante și reactivarea sistemul natural de vindecare a sistemului nervos.